| | | Solechjari contr'à Lernazg | |
| |
| Auteur | Message |
|---|
Cumpà Fangu

Nombre de messages: 2277 lucalizazione: Casinca Date d'inscription: 17/02/2008
 | Sujet: Solechjari contr'à Lernazg Sam 22 Nov - 17:55 | |
| Cari amichi, eccu a totalità di tuttu cio ch'aghju scrittu nant'à stu sughjettu (aghjunseraghju dinù a cullaburazione di Balaninu (o di u Balaninu, ùn sò sicuru)) solu per a chjartà di a lettura (ùn cridite micca ch'o mi muntessu a sega, a sapete, ùn hè micca u mio ghjenaru). _________________ http://cumpalliols-in-corsu.over-blog.comTandu i figlioli adduniti sott'à listessa bandera cù una vuluntà cumuna Feranu di stu paese una nazione fiera, ùn ne mancherà manc'unu È feranu l'avvene. A. Olmetta
Dernière édition par Cumpà le Sam 30 Mai - 9:55, édité 2 fois |
|  | | Cumpà Fangu

Nombre de messages: 2277 lucalizazione: Casinca Date d'inscription: 17/02/2008
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Sam 22 Nov - 17:56 | |
| 1 Tuttu ’ssu paisacciu paria carcu à ustilità. Eccu cio ch’ellu pinsava Ghjacumu’Francescu Ferletti, ghjunghjendu in sta piccula cità. Mà in stu locu persu, era almenu sicuru chì nimu ùn lu ritruverà. Ferletti, uriginariu di u paesucciu di Nivrasi, in a Pieva di Mirvella, era statu ubligatu d’abbandunà a Corsica à corricorri dopu à avè tombu à l’assassinu di u so fratellu : Pulsametti. A famiglia di Pulsametti era sempre in brama di vindetta, è per quessa, fendu cunfianza à un’individù assai fangosu, un’certu J.B. Lernazg, hà pussutu piattàssi in un’aviò in Puretta, chì l’hà mandatu fin’à Roma, è dà Roma, Lernazg hà truvatu u mediu di fàllu passà in un’altr’aviò, chì andava à l’este, è dopu, l’hà fattu imbarcà in una vittura, un’vitturone di lussu cù i vetri sfumaturati. È dopu, a vittura hà viaghjatu parechji ghjorni, fin’ch’elli ghjunghjessi tutti in stu paisacciu persu, chì si truvava… manc’ellu, ùn hà sapia. Avia fattu cunfianza à stu Lernazg, è avà, si truvava in un’locu persu, è ùn sapia mancu nant’à chì cuntinente. A ghjente ùn era tipata, è paria vene di tutt’i rughjoni di u mondu. U paese, custruitu nant’à una muntagnetta calva paria un’anziana cità cavaria. Vegetazione, ci n’era poc’è micca ; tuttu paria disertu. Pudia esse in Auropa di l’este, o in Asia, o podasse ancu in America centrale… Facia assai caldu, mà micca troppu chì certe volte, facia u fretu… ancu a timperatura ùn era sicura in stu locu straniu… Avà, Lernazg li avia permessu d’esse albergatu in un’ustellu un’pocu puzzicosu, mà assai megliu ch’è tuttu cio ch’ell’aspettava d’un paese simile. A sera di u ghjornu di a so ghjunta, in a so camera, micca troppu brutta, si misse à a so finestra, per vede chjinassi u sole. È Ghjacumu’Francescu truvò infine u tempu di riflette à tutt’à so passata. Allora ch’ell’era piattatu in un’appartamente disertu in piena cità d’Aiacciu, stu Lernazg s’era prisintatu à a porta, è, dicendu sapè tuttu d’ellu è esse primurosu d’aiutàllu, era prontu à pigliàllu per fà un’viaghjone in un’locu duve nimu ùn lu truverà mai, ne a pulizia, ne i Pulsametti. Ferletti, incantatu, decidò di seguità u so salvatore scunnisciutu, ancu s’ell’era assai fangosu. Lernazg era veramente un omu misteriosu ; di naziunalità scunnisciuta, parlava sempre pianu, è paria sapè parlà tutt’e lingue di a Terra, senza mai sbagliàssi, è senz’accentu nisunu, salvu ch’ell’accentueghjia sempre a lettera « s », cume i serpi. Grande, magru, u visu longu longu, è u sguardu intensu è crudelu, paria intelligente, cultivatu, mà ci era qualcosa ch’ùn era micca naturale in stu Lernazg ; què, Ferletti, n’era sicuru sicuru. Paria, in listessu tempu, bellu, è goffu ; bellu perchè avia una bella faccia, mà goffu, perchè escia d’ellu una perversità strania. È sopra tuttu diavulicu. U pocu ghjorni ch’ell’avianu passati inseme, à fughje fin’à stu locu disertu, avia vistu chì Lernazg era un’omu pudente, sicuramente riccu, sufisticatu, è ancu s’ellu li avia aiutatu à fughje, stu tipu li dava laziu di rende. Ci era qualcosa di maleficu in a mente di st’omu, u veru malu, u Malum di a Bibbia. In fattu, s’assumigliava straniamente à una figura storica d’i so lochi, di parechji seculi nanzu, mà chì u terrurizava quand’ell’era chjuchu : u Cavaglieru Diotaiuti di Mirvella ! Ben’intesu, Ferletti ùn l’avia mai cunnisciutu, natu in l’anni 1960, mà era sicuru ch’ellu s’assumigliava moltu à stu straniu J.B. Lernazg. È per a prima volta di a so vita maiò, avia a paura. Ùn ebbi micca u tempu di sprufundisce a so rifflezzione, chì Lernazg u chjamò fora di a so camera. Ferletti, pienu d’apriensione, esci à a scontra di u so spavintosu salvatore. Lernazg u cunducì fora u bastimentu, è a paura di Ferletti smarì à penna : cusì, à l’aria liberu, davant’à testimonii, Lernazg ùn pudia fàllu nisun’male. È Lernazg cumminciò à parlà : « Ò Ghjacumu’Francessssssscu, sssssssi ssssssstalatu bè, almenu ? » « Iè ». Rispose Ferletti. « Chì ne pensssssssi di a to camera ? » « Ùn ci hè male. » Rispose Ferletti, pruvendu à piattà a so terrore. Lernazg piantò, s’addirizzò, rimentichendu d’un colpu à u tintu Ferletti chì Lernazg era largamente più grande ch’è ellu, ancu s’ell’era più magru. Pò, Lernazg chjudì l’ochji qualche seconde, per abrelli, più crudelli ch’è mai, dumandendu, d’una voce melosa : « Ùn ti sssssssi mai dumandatu cosssssssa era u mio nome ? » Senza sapè perchè, Ferletti avia fretu, d’un colpu, rispose : « M’avete dettu ch’è vo vi chjamate J.B. Eiu ùn aghju circatu à capì. » « Gravissssssssssssssimu sssssssbagliu. » Rispose Lernazg, pigliendu piacè à prununcià parole cùn tanti « s ». È pò, ripigliendu a parolla : « U mio "J" hè a prima lettera di Jean, di Jossssssseph, o allora di John, o ancu di Juan, o podasssssssssssssse Jochrausssssss ; qualcuni di i nomi i più currenti di e civilisssssssazione uccidentale ; mà quessssssssssssssa, ùn importa. » Ferletti era terrurizatu senza ch’ellu capisci perchè. Lernazg cuntinuò : « U più chì importa, hè u "B". À sssssssai cio ch’ellu vole dì, o Ghjacumu’Francessssssscu, u "B" in u mio nome ? » « Nò. » Rispose Ferletti, pienghjendu quasi. È tandu, Lernazg li svilò : « Hè u mio veru nome. U "J", ùn ghjova à nunda… Vole dì Belzebuth ! » Dopu à sta rivelazione terrificante, u tintu Ghjacumu’Francescu Ferletti firmò qualche seconde annientatu. Li paria d’esse persu, o ancu dannatu. Stu tipu era u Diavule, avà, ne era sicuru. Ben’che perfettu in e so manere, è in u so parè, emanava da ellu a perversità a piu linda chi fussi. Ghjacumu’Francescu ùn dubbitava più d’esse cascatu in a peghja trappula chì pudia esiste. A so situazione era peghju ch’è mai, è per a prima volta, si misse à pinsà ch’ellu preferia ancu esse tumbatu dà i Pulsametti. Mà ancu in sta più ch’è pessima situazione, firmava un’omu d’onore, chì ancu persu, ùn vulia palisà u so terrore, è per quessa, dumandò, d’una manera naturale : « È cumu hè ch’è vo vi chjamate cusì ! » L’altru, ancu s’ellu piattava sempre e so pinsate, paria ghjubilà d’una mala gioia. È cume sempre, rispose : « Mi chjamu cusssssssì perchè mi chjamu cusssssssì. » È Lernazg accumpagnò a so risposta d’un picculu ridichjulamente gattivu. U corciu Ferletti cumminciava à dumandàssi cio ch’ellu pudia fà per pudè salvàssi, corpu è anima. Mà vulia sempre firmà degnu, è ùn palisà à « Lernazg », a so paura, ancu s’ell’avia sicuramente induvinatu a so pinsata. È per quessa, dumandò, u più naturalmente pussibule : « È quì allora ? Induve simu, esattamente ? » « SSSSSSSimu à a fruntera trà u nordu è u sssssssud, à a fruntera trà l’essssssste è l’uvessssssste, sssssssimu indocu è dapertuttu. » Lernazg si piantò di parlà duie seconde, cume per dà più putenza à a so affirmazione, è dichjarò : « SSSSSSSimu ind’è mè. » À stu mumentu precisu, ch’ellu fusti per via di un surtilegiu di Lernazg, o simpliciamente perchè a forza di resistenza di Ferletti avia trovu e so limite, Ferletti cascò in terra avvigliacchitu è impauritu, senza più nisun’dignità. Lernazg, ben’ch’è firmatu sempre cusì impassibile, paria triunfà. Ferletti, ellu, dà’nduv’ell’era cascatu, paria vede in Lernazg, cusì grande, cusì magru, cusì be’vestutu in a so tenuta nera, è sopra tuttu, cusì impertubabile in a so fisiunomia allora ch’i so occhji lampavanu luce di perversità, un veru suchjasangue escitu dà l’infernu. Allora, Lernazg schjattò di risa, una risa spietata, pò annunciò, essultendu : « Avà, ai hà amparà infine perchè t’aghju fattu vene quì. » È tandu, senza lascià u tempu à u tintu Ferletti di riagisce, Lernazg, cù un’fiscu, chjamò dui omi chì passavanu quì, chì s’assumigliavanu assai à dui guardi, cù u sguardu viotu viotu, cume s’elli fustini stati privati di a so intelligenza è di a so libertà d’azzione per via d’un malefiziu. Ghjunti à u nivellu di Ferletti, Lernazg, feci un’picculu gestu cù a so manu, è unu di i dui guardi scerbellati mandò à Ferletti un’cazzotu tamantu chì Ferletti cascò subitu subitu in l’incuscenza. _________________ http://cumpalliols-in-corsu.over-blog.comTandu i figlioli adduniti sott'à listessa bandera cù una vuluntà cumuna Feranu di stu paese una nazione fiera, ùn ne mancherà manc'unu È feranu l'avvene. A. Olmetta |
|  | | Cumpà Fangu

Nombre de messages: 2277 lucalizazione: Casinca Date d'inscription: 17/02/2008
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Sam 22 Nov - 17:57 | |
| 2 Quand’ellu ripigliò cunniscenza, era per vede ch’ellu si truvava in una carciula bughja calda, è sudachjosa. A carciula paria assai grande, mà era cumplettamente viota fora di un’tavulone. A pezza era senza finestra, è senza porte. Solu si vidia un’scalinu in fondu, un scalinu chì ghjunghjia in stu locu, fallendu, è micca cullendu (era cusì, d’altronde, chì Ferletti avia capitu ch’ell’era in una carciula). È ellu, era ligatu, cun’catene in ferru, manu è pedi inseme tutt’i quattru, daret’à u so spinu ; pusizione moltu incunfurtevule, chì ne svilava longu nant’à a vulintà di fàllu soffre di quellu chì l’avia messu cusì. È d’appress’à ellu, ùn pudia esse ch’è Lernazg, u peghju dimoniu di l’infernu. D’altronde, più pinsava, è più rializava chì sta pezza s’assumigliava assai à l’imagine, ch’ell’avia in a so mente, di l’infernu. Ùn mancavanu ch’è e fiamme. Stu locu quì s’assumigliava veramente à J.B. Lernazg, è paria esse cuncipitu appostu per fà soffre. Ferletti si dumandava veramente cum’ella s’avia dà compie stu sunniacciu. Sunniacciu perchè, per ellu, una talle situazione ùn pudia micca esse reale. È puru, era sicuru d’esse svegliatu. Ancu s’ùn era micca u ghjennaru d’omu à pienghje, Ferletti si lamentava di a so situazione. Si dicia chì, in u locu cusì, era sicuru di soffre più ch’ell’ùn avia mai sofertu dapoi u principiu di a so vita, è per quessa, si dicia chì u megliu ch’ellu pudia sperà, seria di more à u più prestu, per esse liberatu. Mà allora ch’ellu pinsava què, si dumandava veramente s’ell’ùn era micca dighjà mortu, per esse in infernu cù u diavule. Iè, ùn pudia esse chè què : era mortu, è era in infernu. Mà perchè ? Cosa avia pussutu fà di male per pudè falà in stu locu senza sperenza. Certe, avia tombu un’omu, mà avia tombu l’assassinu di u so fratellu ; ùn avia fattu ch’è vindicà u so fratellu, è fora di què, ùn avia mai fattu nisun’male di tutta a so vita. Ùn pudia esse in infernu. À stu mumentu quì, Ferletti sentì rimore di passi chì s’avvicinavanu. Qualchissia venia à ellu, cù u scalinu di u fondu di a pezza. Stu rimore li detti fretu à u spinu, postu ch’è d’apress’à ellu, ùn pudia esse ch’è Lernazg, chì venia à ellu, è s’ell’era ellu, era sicuramente per angustiàllu. Qualche seconde dopu, Lernazg rientrò in a carciula, sempre cusì degnu, cusì drittu, è cusì spaventosu. Purtava in a so manu dritta un’fiacculu infiaratu, chì sparghjia in gira à ellu un’luce rossu, chì lu rendia ancu più terrificante. Mà ùn era solu, Lernazg. Daret’à ellu, si truvava un’omu, vestutu di pillotti, largu di spalle è di corpu, cù a so musculatura moltu sviluppata, è cumplettamente calvu. Dà veru, s’assumigliava à un’cazzuttadore, è què, facia a paura à Ferletti, mà à u cuntrariu di Lernazg, alcuna perversità ùn escia di u so esseru, paria piuttostu tristu, à u cuntrariu. Mà Ferletti ùn ebbi u tempu d’apprufundisce a so riflezzione, chì Lernazg, quasi subitu, si messi à parlà : « SSSSSSSentu ch’è tù ti dumandi molt’affare. Ùn ti ssssssspaventi. Tutte e to quissssssstione truveranu una risssssssposssssssta… Mà podasssssssssssssse ch’è, quande tù sssssssaperai tuttu, averia preferitu à ùn cunnosce nunda. » Ferletti, ben’chè in una situazione più pessima ch’è mai, ùn rispondì nunda. Lernazg cuntinuò : « Prima, ci vole ch’è tù sssssssappi, o missssssserevule umanu, ch’o portu sta fiaccula, perchè sssssssò u Purtatore di Luce. » Ferletti, chì avia capitu cio ch’ellu vulia dì, firmò muttu, aspettendu a seguita cun’paura. Lernazg spiegò infine : « Eiu, aghju bisssssssognu di ssssssschjavi sssssssott’à la mio vulintà, è aghju dinù bisssssssognu di fà sssssssoffre a ghjente. Dunque, turmentu a ghjente ch’attircu quì di manera inimaginebule per i vossssssstri ssssssspiriti troppi chjuchi, fin’ch’elli diventessssssssssssssinu cumpletamenti sssssssenza più vulintà, ch’elli diventessssssssssssssinu automati ssssssstupidi, sssssssenza più cerbellu, cumpletamente sssssssott’à a mio vulintà. » Lernazg si piantò una cria di parlà, cume per accentuà cio ch’ellu avia dà dì, è annunciò, crudellu : « Hè cio chì t’assssssspetta, umanu. » Ferletti si truvava in u statu più forte ch’è a paura, u spaventu, è a terrore riuniti. Lernazg venia di spiegàllu ch’ellu seria merturiatu fin’ch’ellu perdessi per u sempre, a so vulintà. È per quessa, più ch’è mai, si dicia chì u megliu chì pudia accadellu, seria di more subitu. Lernazg annunciò : « Per sssssssta sssssssera, sssssssì furtunatu, chì sssssssò ssssssstancu di tuttu ssssssstu viaghju. Dunque sssssssta sssssssera, ùn ssssssseraghju eiu chì ti turmenteraghju, mà ssssssserà Bodol, chì m’accumpagna. Eiu sssssssteraghju à cantu per cuntemplà. » È, à stu mumentu precisu, l’omu chì accumpagnava Lernazg s’avanzò. U so passu paria pesante, è dà veru, u tipu paria un’veru cazzuttadore. Ferletti sì dissi ch’ell’era sicuru unu di i schjavi di Lernazg, cumplettamente scerbellatu dà tanta suffrenza. Cù un’segnu di Lernazg, Bodol cacciò e catene à Ferletti. U supplizu avia dà cummincià. Ferletti si lacava fà. D’altronde, ùn ci era chè què cume pussibilità. Bodol li cacciò e so catene, per permettellu d’addirrizzàssi, mà Ferletti, adduloritu dà ste catene chì u mantenia inzanitu, i membri daretu, ùn pudia micca move. Mà stu puntu quì ùn paria micca preocupà à Bodol, chì, allora ch’ell’era sempre in terra, cumminciò per dàllu un colpu di pede tamantu in pienu corpu. Ferletti, nant’à u colpu di u dulore, lampò un’mughju tamantu, chì feci ride à Lernazg. Pò, Bodol l’addirrizzò, è, allora ch’ellu u tenia arrittu cun a so manu di manca, si ghjuvava di a so manu di dritta per pichjàllu à u torace. È eranu cazzotti uni appress’à l’altri, ch’è Lernazg fighjava cun’un surrisu maleficu à e labbre. Ferletti, ellu, si sentia parte. A dulore fisica ch’ellu risentia era moltu intensa, è si dicia chì mai ùn avia risentitu dulore simile. Bodol paria un’assassinu veru, è Ferletti era sicuru ch’ellu vulia à tumbàllu. Mà d’altronde, à u vistu di cio ch’ellu li avia dettu pocu nanzu Lernazg, Bodol era sicuramente privatu di vulintà, era solu un’schjavu stupidu di Lernazg, una vittima chì avia, nanz’à ellu subitu e stesse inghjulie, e stesse suffrenze, è ancu peghju. È, di colpu, Ferletti ùn pudia ch’è lagnà Bodol, altra vittima di Lernazg, chì s’assumigliava sicuramente à cio ch’ell’avia à diventà, anc’ellu, s’ellu sopravivia, cio chì, à u vistu di a viulenza di i colpi, ùn era sicuru. Mà d’altronde, Ferletti preferiscia more subitu ch’è di divintà un’schjavu di a vulintà di Lernazg. Bodol cuntinuava à pichja, è pichjava sempre, o quasi sempre, versu u torace è u corpu. Sinò, pichjava dinù nant’à a faccia di Ferletti, chì cumminciava à esse insanguinata. Bodol pichjava cum’un scemu, senza parè rissente cumpassione per u tintu Ferletti. À ellu, li paria ch’ell’era in tracciu di more. A so faccia era propia insanguinata, u sangue escia ancu di u so nasu, di a so bocca, è li paria ch’ellu avia un’ochju negru. Cumminciava à risente difficultà à respirà, chì u so torace li facia monda malu. U so corpu dinù, li impunia suffrenze tamante, à u puntu ch’ellu si dumandava s’ell’ùn avia micca u fegatu splusatu. Sentia batte u so corre cume mai, malgratu u rimore fattu dà i colpi ch’elli li dava sempre Bodol. D’altronde, i colpi, ùn li sentia mncu più. È pò, à un’mumentu precisu, dopu à dece minute di cazzuttata, Bodol messi e so duie mani in gira à u so collu, è cumminciò à strangulàllu. Ferletti si dessi chì avia dà more subitu, chì era ghjunta a so ultima minuta, è ch’ella si passava luntanu di Nivrasi, u so paese, è luntanu di i soi. Mà almenu, ùn seria mai un’schjavu di Lernazg. Mà, allora chì Ferletti s’era appruntatu à more, Lernazg dessi à Bodol, d’una voce imperiale : « Basssssssta ! Ùn ci vole à tumbàllu ! Lacàllu cusssssssì per sssssssta sssssssera. Basssssssterà per a prima volta. » È, allora chì Bodol cappiò Ferletti, chì cascò in terra cume una puppata disarticulata, Lernazg, sudisfatu, si n’andò. Ferletti firmava dunque solu cun Bodol. Li paria ch’ellu venia d’un riesce micca à more subitu. Era in un’gattivu statu, mà era sempre vivu. À stu mumentu precisu, si passò un’affare à a quale Ferletti ùn s’aspettava manc’appena, è chì scambiò cumplettamente e so perspettive : Bodol si messi à parlà : « Scusa, o fratè. Ùn aghju micca riesciutu. » Ferletti, ùn pocu abrutitu dà tutti sti colpi, ùn rispondì nunda, mà a surpresa era granda. Cosa vulia dì st’abrutitu di schjavu ? Bodol precisò : « Aghju pruvatu à tumbàtti, per impedisceti di divintà un’schjavu stupidu, è per fàtti evità i supplizii di Lernazg, chì so ancu peghju ch’è i mio colpi, mà ùn aghju riesciutu. » Bodol paria veramente tristu d’ùn avè riescitu à "salvàllu". Ferletti, si dumandava dà veru, cosa pinsà di a situazione, è di Bodol. Per quessa li dumandò : « Vulia tumbàmmi per salvàmmi ? » « Iè. » Rispose Bodol, è quasi subitu, aghjunsi : « Anc’eiu, so statu attiratu dà stu dimoniu quì, è m’hà turmentatu fin’à u ghjornu duve aghju fattu quellu chì avia persu u cerbellu, è per quessu, m’hà laccatu, allora, mà in fattu, so quasi cusì cuscente ch’è tè. » Ferletti un’lu cridia ! In fattu, Bodol, era un’allegatu. È un’era micca troppu in statu di parlà, è per quessa, Bodol cuntinuò : « T’aghju pichjatu per tumbàtti, è mi scusu d’avètti fattu male, mà s’o era Lernazg, serianu statu suffrenze ancu peghje, assai perverse, chì di què, Lernazg, hè maestru. » È allora, precisò : « Unu di i primi ghjorni passati quì, Lernazg, hà cumminciatu stirpendu tutti i mio capelli, uni per uni, solu cun i so longhi ditti crudelli. Hè per quessa chì so firmatu calvu. È un era ch’è u principiu. » Ferletti, sententu què, ebbi un’pocu di più paura di cio chì l’aspettava, mà almenu, era sicuru d’avè un’allegatu o ancu un’amicu, per pudè aiutàllu à ùn’perde a so mente, à tene u colpu, è podasse, à truvà un’mediu di fughje. _________________ http://cumpalliols-in-corsu.over-blog.comTandu i figlioli adduniti sott'à listessa bandera cù una vuluntà cumuna Feranu di stu paese una nazione fiera, ùn ne mancherà manc'unu È feranu l'avvene. A. Olmetta |
|  | | Cumpà Fangu

Nombre de messages: 2277 lucalizazione: Casinca Date d'inscription: 17/02/2008
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Sam 22 Nov - 17:58 | |
| 3 Pochi ghjorni fà, allora ch’o cullavu in Corti, vecu, versu à Casamozza, un’omu chì mi facia segnu per fàmmi piantà per pigliàllu. D’abitutine, ùn so tantu cusì cunfiante, cun’tutti sti pumataghji chì ci sò nant’à a strada, è sopra tuttu, quelli chì facenu u stoppu à trè o quattru, è’cù cinquante mille valisgie. Mà quì era solu, senza valisgie, è, dà veru, ùn paria micca un’pumataghju. Podasse era un turistu, mà pumataghju, micca. D’altronde, piuvia. Per quessa, mi piantede, è u presi in stop. U tipu cullò in a mio vittura, quasi senza dì nunda. È pò, ripigliò a strada. L’omu s’era stallatu accant’à mè, nant’à cio ch’è i francesi chjamanu a piazza di u mortu, è per parlà francu, paria un sgiò : ben’ch’è crosciu, si vidia chì u so custume era di qualità. È si tenia cusì drittu, più drittu ch’è mè d’altronde, chì mi paria esse copu. Paria assai ghjovanu, mà dinù maturu. In fattu, vidia bè ch’eru incapace d’attribuiscellu un’età. D’altronde, ci era qualcosa di misteriosu in st’omu, è ancu s’ellu firmava muttu è impassibile, mi paria chì qualcosa di crudelu è di perversu emanava di u so sguardu. È in veru, cumminciavu à sentemmi malconciu, senza pudè spiegà perchè. À u mumentu datu, per pruvà à supranisce stu malconciu, decisi di fà a cunversazione, dumandendulli : « Induv’andate ? » « Mi ne vò accant’à Figari. » Mi rispose u straniu passaghjeru. Sententu sta voce, capì subitu chì ci era qualcosa ch’ùn andava micca. A so voce, ben’chè linda linda, avia qualch’accenti crudelli. Mi paria d’esse u ghjennaru d’esse umanu particulariamente inumanu, è què, a sapia cusì, senza cunnoscellu megliu. Per francà u mio disandiu, decisi di cuntinuà sta cunversazione : « Figari ? Duve ci hè l’aeruportu ? » « Iè. Quì. » Rispose l’altru. À sò ch’ùn hè micca faciule à discrive, mà st’omu quì, ancu s’ell’ùn dicia ch’è nunda o quasi nunda, mà dava dà veru fretu a u cerbellu, s’è vo capite cio ch’o vogliu dì. Mi paria chì mai ùn aviu trovu qualchissia chì mi paria cusì goffu senza esse goffu. Hè difficiule à spiegà, mà era cusì, è eiu, mi pentia dighjà di avè lu pigliatu. Per francà u mio disandiu, cuntinuede a cunversazione : « L’aeruportu di Figari ? Hè fattu per i signori, è i riccacci. Micca per noi. » Mà subitu subitu, mi pentisti d’avè dettu què : podassi chì st’omu era unu di sti ricchi o signori ch’aviu evucatu, è a pudia piglià di male. È, à stu mumentu precisu, mi paria ch’ellu l’avia fattu appostu per mettemi à a prova, ancu s’o eru incapace di capì cum’ellu pudia avè fattu per mettemi cusì malconciu senza dì nunda, o quasi nunda. Mà in fattu, l’altri si missi à surride, un sunrisu falsu è gattivu. Un mal’sunrisu. Avà, n’eru sicuru, aviu dettu esattamente cio ch’ellu aspettava ch’o dicu. U so sunrisu mi ghjacciava tuttu u mio esse, è, per a prima volta di a mio vita, accesi a scalderia di a mio vittura di lugliu. Infine, l’omu dichjarò, a voce ironica : « Ùn vi piacenu tantu, i sssssssignori ? » È pò subitu dopu, aghjunse : « Ùn avete mai pinsssssssatu à una sssssssuluzione definitiva per eliminàlli, elli è tutte e ghjente chì vi dissssssspiacenu ? » Sta frasa, dettu cusì calmamente mi ghjacciò u sangue, più ch’ell’era dighjà. L’omu paria seriu dà veru, dicendu què. Un mi macagnava micca, què n’eru sicuru sicuru. D’altronde, aviu rimarcatu ch’ell’avia un’accentu particulare, una manera propiu particulare di prununcià a lettera « S ». Mi paria più ch’è mai, terrificante, stu passaghjeru ch’ùn averaghju mai duvutu piglià cun’mè. Di colpu, aghjunse, cume s’ellu li fussi statu naturale : « Sssssss’è vo vulete organizà un’operazione per eliminà qualchissssssssssssssia chì vi dissssssspiacce, ssssssserà un piacè per mè d’assssssssssssssicurà l’operazione d’eliminazione, mà di sssssssicuru, ci ssssssserà un prezzu à pagàmmi. » Un scemu ! Eru cascatu nant’à un’scemu ! O allora un’dimoniu. Eru più ch’hè impauritu, è mi paria chì a so presenza, moltu più ch’è e so parolle, bastava à turmentàmmi. Mà vuliu sempre parè naturale, è per quessa, li dumandede : « Cosa fate, in a vostra vita, s’ell’ùn hè micca indiscretu ? » L’omu accentuò u so sunrisu, più maleficu ch’è mai, è rispose : « Sssssssò Lernazg. Sssssssò U Purtatore di Luce. » Un aghju micca avutu u curraghju di perseguità stu sughjettu, chì mi paria più scemu ch’è mai, u mio passaghjeru. Chì pudia esse, « purtatore di luce » cume mistieru ? Quessa ùn la sappia, è s’o avissi cunnisciutu un’pocu di più a Bibbia, averia avutu ancu più paura. Di tutte manere, ancu senza cunnosce a Bibbia, mi paria ch’ùn parvenia più à riflette nurmalamente, è e mio pinsate eranu più bughje ch’è mai. Fù stu mumentu chì u mio spavintosu passaghjeru sceglì per dumandàmmi : « È voi, allora ? Induv’andate ? » In situazione nurmale, mai ùn averia pinsatu risponde à sta quistione, sopra tuttu venendu d’un scunnisciutu. Mà quì, cun’u mio spiritu più bughju ch’è mai, ùn eru più in statu di riflette curretamente, è risposi : « Prima, aghj’à andà in Corti, è dopu, aghj’à andà à vede à a mio amica, in Nivrasi ? » Ùn aviu mancu finitu di rispondelli chì dighjà mi pentia di avè lu rinsignatu nant’à a mio vita propia. Mà perchè aviu rispostu ? Cumu hè ch’ùn aviu micca sappiutu resiste à a so quistione ? In più di què, paria ben’interessatu dà a mio risposta, postu ch’ell’aghjunse : « Nivrasssssssi ? A vossssssstr’amica hè di Nivrasssssssi ? Sssssssera parente cun Ghjacumu-Francessssssscu Ferletti ? » Stu svelu mi stunò torn’una cria di più ! Cumu era chì stu furesteru cunniscia Ghjacumu-Francescu ? Ancu quand’ell’avia tombu à Pulsametti, poche ghjente ne avianu parlatu, è solu u ghjurnale unicu, u Corse-Matin, aviu cunsacratu manc’un’quartu di pagine, è pò più nunda. Cumu hè ch’ellu cunniscia u fratellu di Fiurina, a mio dolce amica ? St’affare m’interessava à u mio, postu ch’ell’era cumpletamente smaritu, dapoi ch’ell’avia pigliatu a machja, dopu à a morte di stu Pulsametti chì s’era permessu di viulà à Fiurina, a so surella, a mio amica. D’altronde, era u mio scopu di vindicàlla, mà Ghjacumu-Francescu s’era spicciatu di tumbàllu nanz’à mè, è di colpu, avia pigliatu a machja, è nimu, fora di Ghjacumu-Francescu è di Fiurina, ùn avia mai sappiutu nunda per mè. Fù u mumentu chì stu dimoniu chì era in a mio vittura scelsi per dichjaràmmi : « Sssssss’è vo vulete, possssssssssssssu mandàvvi fin’à ellu per ritruvàllu. Si trova in i mio lochi. » Era cumpletamente scemu u mio passaghjeru ! Era cio ch’o pinsava à stu mumentu precisu. Mà, d’altronde, mi dicia ch’ellu ne sapia troppu per esse scemu. Sapia qualcosa, n’era sicuru. Mà eiu aviu a paura. Ancu s’è ssu furesteru paria cunnosce à Ghjacumu-Francesu, eiu vulia sopra tuttu sbarazzàmmi d’ellu, è di colpu, li annuncede : « N’aghj’una techja. Vi dò a vittura s’è vo mi prumettite di lacàmmi sorte. Và bè ? » L’omu paria riflette, è d’un colpu, u so sunrisu divintò più gattivu ch’è mai, è rispose : « Sssssssta vittura ùn mi cunvene. Hè una vittura ch’ùn mi curresssssssponde micca. Ùn hè micca una vittura di lussssssssssssssu cume quelle ch’o pigliu sssssssempre… Mà, per una volta, accetu a vossssssstra propusssssssta… piantàtella ! » A so risposta ribonbava in u mio spiritu cume un’ordine, è di colpu, piantede a vittura per infine esce fora. Ellu, ne prufitò per piglià e cummande, è pocu dopu, a vittura smarì. Firmatu solu, ùn pensava micca ch’aviu datu a mio vittura à un’parsunnaghju pocu simpaticu, ne mancu ch’averiu qualchi prublemi à andà solu fin’à Nivrasi. Pensavu sopra tuttu chì aviu riesciutu à fughje. Iè, à sò, so statu vigliacciu per stu colpu, mà voi, ùn l’avete micca vistu, u tipu ! Inoltre, pinsava dinù à cio ch’ellu avia dettu nant’à Ghjacumu-Francescu. Allora chì eru senza nutizie di u mio amicu, fratellu di a mio amica cara, chì s’era sacrificatu per vindicà l’onore di Fiurina. Fin’ch’o puderaghju, feraghju qualche ricerche nant’à stu straniu passaghjeru, stu Lernazg, sperendu ch’elle puderanu purtammi fin’à Ghjacumu-Francescu per pudè aiutàllu. Mà per avà, so ubligatu, s’o volu ghjunghje fin’à Nivrasi, eiu chì sò trà Ponte-Novu è Ponte-Leccia, sò ubligatu à aspettà una vittura chì acciterà di pigliàmmi. _________________ http://cumpalliols-in-corsu.over-blog.comTandu i figlioli adduniti sott'à listessa bandera cù una vuluntà cumuna Feranu di stu paese una nazione fiera, ùn ne mancherà manc'unu È feranu l'avvene. A. Olmetta |
|  | | Cumpà Fangu

Nombre de messages: 2277 lucalizazione: Casinca Date d'inscription: 17/02/2008
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Sam 22 Nov - 18:00 | |
| 4 : A risposta di Balaninu Ma cosa pò c’era andatu à futte in Barchetta eiu ? À piglià una sborgna ? Per imbriacammi, avaraghju bisognu d’andà cusì luntanu, in stu paisacciu di Barchetta ? Quant’à mè, ùn mancaranu i lucacci da pigliassi sborgne in Balagna, ma nò, eiu, prifergu andà in u peghju « paese » di Corsica ! Chì tanti « no man’s land »… D’altronde, mi dumandu qual’hè l’inculatu ch’hà avutu l’idea di creà stu paese ! Infine, mi pare ch’hè megliu à ùn cunnosce a risposta, postu chì u tippu si sarà impiccatu dapoi un pezzu videndu a so oparaccia. È pò di tutte e manere mi n'impippu pocu eiu, ùn hè micca u prublema quì. U fattu si stà chì u mo cuginu Petru Maria m’hà muntatu a sega arisera perch’è no pigliessimu a strada di Barchetta induve ci si duvia stende una « festa di quelle tremende !!! » d’apress’à ellu. È eiu l’aghju cridutu, sarà ancu què u peghju… Bon vi pudete imaginà senza troppu prublema ciò ch’ella hè una « festa » in Barchetta senza ch’avessi u bisognu di discrivela.Ci duvianu esse e zitelle, « di quelle chè tù chjavi senza mancu perde u tempu di parlà cùn’ elle » ch’ellu mi disse stu trapanatu di Petru Marì. Forse ch’ellu avia a ragiò, ma per divvi tuttu ùn m’hè micca venutu u laziu di verificà, brutte cum’elle eranu, mancu per ride ùn ci vulia tuccà. « Parenu Barchette à fritte AH AH AH»… Vi lasciu induvinà l’autore di sta cacciata 100 per 100 unt’è fina… È ci vulia chè no fussimu cugini… Ma n’aghju digià dettu troppu nant’à sta serataccia ! Dunque, facia basi ghjornu, chì ci appruntavamu à rientre in Balagna, briachi merzi incù l’ansciu chì puzza u pastizzacciu. Eramu belli cum’è sempre. Partiamu dunque in vittura di sicuru, ùn ci cridiate micca capaci di fà u stop nò ? È di tutte e manere ùn v’inchietate, hè PM chì cunduce. Devu palisà chì stu strampalatu hà quantunque una qualità: quand’ellu hè briacu, ùn cunduce micca à più di 30 à l’ora. L’alcollu à ellu, li face un effettu chì li rende ancu più lente cà di regula. U prublema hè ch’ellu hè duie volte più connu quand’ellu hà betu dinò, per divvi u scempiu quand’ellu beie… Eccune un’illustrazione : veniamu di francà Ponte Novu dop’à una mez’ora in vittura ed eccu chì PM face calà a vittura d’un colpu appughjendu nant’à u frenu. Eiu, mezu addrumintatu ch’e’ era m’arrizzu subbitu è vecu à PM chì prupone d’entre ind’a vittura à un tippu chi facia u stoppu in bor’di strada. Senza ch’avessi u tempu di dilli di falla finita cù e so cunnarie, ch’ellu n’avia fatte abbastanza per avà, chì Petru Maria avia digià mughjatu à u disgraziatu : " OOO CUMPÀ entri puru !! -Ma cumu a sapete ch’e’ mi chjami cumpà ? Site mandati da Diu hè què ?" disse u tippu entrendu ind’a vittura Sarebbe stata troppu facciule di cascà nant’à un tippu nurmale, nò, ci vulia ch’è no pigliessimu in stop un illuminatu... Uuuh dia, sarà un nome què… « Cumpà » ? Ci sò veramente di i parenti chì sò vezziosi è gattivi cù i zitelli… Infine, almenu, PM ùn avia fattu entre un turistacciu chì u tippu parlava corsu. Ma un illuminatu – a parolla brava per ùn dì « scioccu – ferma un illuminatu, è quessi ùn anu naziunalità. PM cuntinueghja a so cumedia, mughjendu sempre è stuppendu cum’un porcu (ind'u so statu era nurmale) : "-Allora o Cumpà !! Induve ti portu ?? -Tocc’à voi à dilla ! Site voi i messageri di Diu, duvemu cumbatte à u purtatore di luce, ùn sapete induv’ellu si trova ?" Li tagliò a parolla subitu : "-euuuh o coccu, barda, sò sett’ore di mane, avemu u ciarbellu stancu è u corpu pien’à pastizzu, allora dicci induve tù voli andà, è ti purteremu forse, ma falla finita cù e to fole chì a pacenza eiu ùn l’aghju micca ! -ùn mi chjamu micca « Coccu » mi chjamu « Cumpà » -E EIU MI CHJAMU PETRU MARIA" ch’ellu mughjò u mo cuginu ch’ùn capisciava nunda cum’è sempre in burdata. "-Petru Maria ?? Maria ? A mamma di Ghjesù ?? ooo grazi’à voi, aghju da pudè ritruvà à Lernazg è vindicà a mo cara Fiurina !! -Ma cumu hè ch’avete tutti cugnomi di merda cusì ind’è voi ?? Sarà una maledizzione ?? Sì bravu ma ti ci vulerebbe quantunque à piantà appena di fà u carnavale o amicu, chì mi vene a pena in capu incù i mughji di u saccu di vinu chì mi tene da cuginu, è e bombe chè tù ci lasci…" ch’e’ li sciaccu incù a stizza chì mi cullava pianu pianu. L’astru ùn mi rispundia micca, si stava dirittu l’ochji aparti è un surrisu scioccu cum’è s’ellu fussi drucatu… D’apress’à mè, què ùn campava micca d’acqua fresca è di i frutti di a tarra cum’è u pumataghju, euh scusate u Vagabondu di a canzona di Canta. Mi diciarete ch’ùn sò micca bè piazzatu per parlà di què, imbriacatu cum’è era à st’ora quì. Difatti, hè vera, ma mi n’infuttu pocu, è d’altronde sta sturiaccia ùn hà chè troppu durata, l’aghju da fà finita in furia chì n'aghju digià una techja : Dop’à 5minuti eccu chì PM a si pruvava à cantà una paghjella solu, mettendu e trè voce attempu. Iè hè pussibule, incù 5gr ind’u sangue di cantà e trè tunalità, cunducendu una vittura. Bon u risultatu ùn s’assumiglia à nunda ma infine si campa listessu stu connu. È pò u mo cuginu hè un veru geniu, una volta l’avia surpresu chì ghjucava à a morra solu davant’à un spechju…Quant’à mè ancu e so chjavate e farà sola à quessu. « Bref » cum’elli dicenu i pinzuti, ind’è st’ambiente fracica, eiu ùn tenia più, è m’hà pigliatu a scimità, mi sò messu à mughjà anch’eiu : " -O DIIIIIU !!! Ma perchè chè tù mi lasci accant’à sti scemi ??? Ch’averaghju fattu o Cristu santu binadettu per esse capitatu quì ! Lasciami in pace !!!" Fù stu « Cumpà » à fammi scimisce definitivamente, dicendu : " M’avete da purtà ind’è Diu ? Ooo ch’a vostra saviezza sia ringraziata, hè Diu stessu ch’hà da cumbatte à Lernzag, à u Diavulu !! A sapia chè vo erate santi !!» Di a seguita, mi n’arricordu pocu, ma d’apress’à Petru Maria, aghju appughjatu eiu nant’à u frenu per fà piantà a vittura sfracichendu l’anca di u mo cuginu, è briunendu cum’è un scemu : « U t’aghju da mostrà eiu à Diu, u voli vede o Rantanplan ?? U voli vede ???» Aghju surtitu u disgraziatu di a vittura, è l’aghju sciaccatu un calciu di quelli putentissimi ind’u culu fendulu cascà ind’u fussettu cum'è un vechju pallò frustu. Ùn n’avemu mai più intesu parlà ed eiu è Petru Maria avemu cuntinuatu u nostru viaghju senza mancà d’arrestassi à u « carré d’as » ind’u Ponte à a leccia per pigliassi un caffè acqua vita chì s’hè impostu per finisce a strada sin’à i nostri lochi. È cuntinuemu di sicuru a nostra vitaccia fatta di sborgne, di rare chjavate è di cunnarie numarose, chì vi faraghju sparte ancu s'ùn n'avete forse nunda à fà. Ciò chì sarebbe propiu nurmale d'altronde. _________________ http://cumpalliols-in-corsu.over-blog.comTandu i figlioli adduniti sott'à listessa bandera cù una vuluntà cumuna Feranu di stu paese una nazione fiera, ùn ne mancherà manc'unu È feranu l'avvene. A. Olmetta |
|  | | Cumpà Fangu

Nombre de messages: 2277 lucalizazione: Casinca Date d'inscription: 17/02/2008
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Sam 22 Nov - 18:00 | |
| 5 Dopu à sta passata duv’aghju abbandunatu a mio vittura trà Ponte-Novu è Ponte-Leccia sò firmatu un’certu tempu à aspettà una vittura chì vuleria bè pigliàmmi per mandàmmi fin’à Nivrasi. È pò, aghju vistu ghjunghje sta vittura, chì viaghjava più pianu ch’è pianu. Nentru, ci eranu dui tipi, chì parianu – ùn so capace di divvi cio chì facia pinsà què – balanini. Mà sopra tuttu, parianu in sborgna. Aghju cumminciatu à spiegàlli i mio prublemi, mà fendu cusì, aghju trovu duie difficultà à fammi capì : d’un’latu, eranu in’sborgna, cio ch’ùn hè micca una cundizzione prupice à a cumprensione d’una passata cusì cumplicata, è di l’altru latu, firmavu, eiu, sempre cummosu per a mio spavintosa disgrazia, è esagerò assai troppu cuntentulli a mio storia. Ben’intesu, cun tutte ste difficultà, u cuntrastu era più ch’è difficiule, quasi impussibule, è sole qualche minute dopu à a mio scontra pruvidenziale cun sta vittura, mi lamponu fora tutt’i dui ! Mi sintia un’pocu inghjuliatu. In fattu a seconda volta di a ghjurnata, mà almenu, u mio spaventu cumminciava à attennuàssi, è cumminciavu à raghjunà currettamente. Fù cusì ch’o realizaiu ch’ùn eru tantu luntanu di Ponte-Leccia, à tal’puntu ch’ùn mi piglieria micca troppu tempu ch’è di viaghjà fin’à a gara di Ponte-Leccia per perseguità u mio viaghju fin’à Nivrasi in trenu. Ben’intesu, u trenu, ùn passa micca in Nivrasi, mà almenu, mi avviccinerà di più. Fù cusì chì, quarante minute di viaghju dopu (sott’à l’acqua, in più di què, chì, in più di què piuvia), ghjunghjìi infine in a gara di Ponte-Leccia duve u trenu ghjunghjò dece minute dop’à mè. Ùn l’aviu, ben’intesu, micca fatt’apposta, mà eru ghjuntu in gara ghjustu quand’ellu ci vulia. Per a prima volta di a ghjurnata, eru furtunatu, è per quessa, ripigliaiu curraghju è forza, u spaventu era partutu dà veru. È mi sentiu lione, mi sentiu capace d’ammazzà tutti i Lernazg di a Terra chì vuleranu misuràssi à mè ! È quale sò eiu ! Ùn devia micca esse un’tipettu cume Lernazg chì devia fàmmi paura ! È ancu s’ellu fusti, dà veru, un’dimoniu di l’infernu, mi sintia capace d’incarricàmmi eiu ! Per quessa, decidò di scambià d’azzione : in vece d’avvicinàmmi u più di Nivrasi, anderaghju fin’à Figari, per ritruvà à Lernazg, è pruvà à capì cio ch’ellu sapia nant’à stu tintu Ghjacumu-Francescu, per infine ritruvàllu. U mio pianu era perfettu, salvu per un’picculu detagliucciu di nunda : ùn mi rammintava più ch’è u trenu, ùn fallava micca fin’à Figari ! Fù cusì chì fustu ben’sorpresu quand’u trenu si piantò à u so terminus, in u Taravu, luntanu di Figari ! À stu mumentu precisu, rializaiu infine tutta a mio stupidezza. A sapia propiu bè, chì u trenu, ùn fallava fin’à Figari. À sapia propiu bè ch’ellu si piantava in pienu Taravu. È l’aviu pigliatu quantunque ! Mà cum’aviu dà fà per andà in Figari ? Mà, qualunche cosa ch’o faccia, ci vulia à fallà di u trenu, chì avia dà riparte. Almenu, ùn puvia più. È ci era ancu u sole ! Dunque, senza piantà a mio riflezzione in quantu à cio ch’averaghju dà fà, fallaiu infine di u trenu, è rientraiu in a gara. Quallà, circaiu dà l’ochji, s’ellu ci era qualchissia chì pudia esse capace di mandàmmi in vittura fin’à Figari. Mà a gara era dighjà viota. Solu firmava u cunduttore di u trenu, chì era fallatu dopu à mè, è chì piinghjia. Ben’ch’abitualmente pienu di cumpassione per a ghjente in a disgrazia, ne aviu troppu ’cù i mio prublemi propii per primuràmmi di cio chì, per ellu, paria un’terribulu dolu. Mà, era a sola personna presente, è di colpu, a sola personna chì paria capace di mandàmmi fin’à Figari, è per quessa, cumminciò a cunversazione : « Scusate, o sgiò cunduttore, vi possu mandà un’risignamentu ? » Ellu, chì paria primuràssi pocu di a mio presenza, pisò a so testa, è, senza piantà di pienghje, mi rispose : « Iè. » Eiu, pruvendu à ùn lacàmmi cuntrarià per u fattu chì u mio interlocutore paria toccu dà una sfurtuna insupranabile, dumandaiu : « À sapete s’ellu ci hè qualchissia chì pò mandàmmi fin’à Figari, per piacè ? » A risposta ch’ellu fecimi, mi ramentu d’avè avutu strazii per capìlà, postu ch’ellu pienghjia in stessu tempu ch’ellu parlava : « Fora, à trenta metri, u mio cullega appighjuna e vitture. » Infine, aviu u risegnamentu ch’o bramavu. Mà, d’altronde, mi dumandavu perchè pienghjia l’omu. È per quessa, li dumandò : « Scusate, o amicu. Perchè pienghjite ? Possu fà qualcosa per voi ? » È l’omu, si rimettentu à pienghje ancu di più, mi risposte in un’singhjozzu : « Aghju perse l’ellezzione ! » Eiu, ùn poccu surpresu dà sta risposta strania : « Di chì elezzione parlate ? Ùn ci ne micca statu, ultimamente, d’ellezzione, quì. » A mio surpresa fù grande quandu sentìi a so risposta : « L’ellezzione americane ! Eru u presidente di l’associu "U Taravu per Mc Cain". » (NB : per u colpu, ùn inventu nunda, st’associu esiste dà veru ; fighjate quì : http://wmaker.net/apiazzetta/So-tutti-contr-a-u-PADDUC-!_a434.html ; hè ghjust’à puntu st’infurmazione chì m’hà ispiratu stu filarucciu).Eiu, sententu què ; sententu chì un’omu, cusì pocu cuncernatu dà un’ellezzione straniera, pudia esse cusì cummossu, pinsaiu à cio ch’era scrittu nant’à a porta di un’asiliu psichiatricu talianu « Tutti non siamo, mà tutti non’ci siamo. », cio chì si pò traduce in corsu per « Ùn sò micca tutti chjosi. » Mà, cumu eru è firmavu un’bravu zitellu, decidìi di cunsulàllu, dicendu : « Pinsate à a prossim’ellezzione. » Èppò, lachendu u scemu à i so lamenti sterili, mi n’andò infine in u locu duve m’avia dettu ch’elle s’appighjunavanu e vitture, sperendu ch’ùn truveraghju micca qualchissia in tracciu di pienghje. Furtunamente, tutt’u mondu era (o paria) nurmale, è aghju pussutu, infine, piglià una vittura, per pudè fallà, infine, fin’à Figari, a a ricerca di Lernazg. Certe, a cummuna di Figari, era assai grande, è d’altronde, Lernazg avia avutu largamente u tempu d’andàssine, mà eru uttimistu, è vulia, prima, ritruvà a mio propia vittura, è dopu, ricircà à Lernazg. Ghjuntu quallà, a l’entrata di u paese, vistìi a mio vittura. Per mè, era a bona nutizia di a ghjurnata : d’un’latu, ùn averia micca à circàlla troppu, è di l’altru latu, vulià podasse dì chì Lernazg si truvava accantu. Ben’intesu, ùn era micca ubligatu : Lernazg averia pussutu lascià a vittura quì, è riparte cun’un’altra vittura, mà postu chì eru quì… Decidìi dunque d’entrà in u paese per cummincià a mio ricerca. Nunda mi dicia chì Lernazg si truvava in u paese di Figari, mà eru ubligatu di cummincià in qualchi lochi. Mi sentiu ubligatu di circà à Lernazg, postu ch’ellu sapia qualchosa nant’à Ghjacumu-Francescu ; ne eru sicuru sicuru. È ancu s’o’n’lu truvavu, averia almenu ricuparatu a mio vittura. Entrentu in paese, mi stallaiu in’un’caffè. Quì eru sicuru di parechj’affare : primu, eru sicuru chì pudia arripusàmmi appena, dopu à tant’avinture (ùn cridite micca ch’o mi sia arripusatu in u trenu ; quessa pò nò ; è in a vittura, ùn mi riposu mai, quandu cunducu), è dopu, sapia propiu bè chì u caffè era u locu di tutte e scontre, dunque u locu duve sicuramente, averiu u più di cilicca di ritruvà Lernazg. Aviu dunque dui ughjettivi, l’ughjettivu unu, è l’ughjettivu dui. Cusì, tutt’era chjaru salvu ch’ùn sapia micca cosa aviu dà fà quandu videraghju Lernazg. Quasi una mezz’ora dopu, s’è l’ughjettivu unu era compiu, l’ughjettivu dui manc’appena. Mi eru arripusatu, mà di Lernazg, ùn ne vidia micca. Almenu, aviu ricuparatu a mio vittura. Pagu, facciu per parte, quandu, luntanu davant’à mè, vecu à Lernazg. Mi girava u spinu, dunque ùn mi vidia micca, ne eru sicuru. Mà eiu, eru più ch’è sicuru ch’era ellu ; mai più ùn mi scurderaghju di u so parè, è pudiu ancu esse sicuru di ricunoscellu ancu à più di centru metri di mè, à mezu à una mansa di ghjenti. Mà u più chì m’interessava, era ch’ùn era micca solu ; eru cun’una donna, più bella ch’è bella è parlava cun’ella. Dà induve eru, ùn sintiu nunda di cio chì si dicia, è per quessa, m’avvicinaiu pianu pianu, pruvendu à un’fammi rimarcà. M’avvicinò tant’è più ch’è mi so messu daret’à un’arburu, à menu di dui o trè metri d’elli, è, s’o eru assai bè piattatu per esse sicuru chì nim’ùn mi vidia, avà pudia sente tuttu. Lernazg, chì paria più ch’è mai un succhjasangue (in francese, “vampire”), dicia, d’una voce particularmente vizioza : « Sssssss’o t’aghju fattu sorte di l’infernu è sssssss’o t’aghju rinvivita, cara Veneziana, hè per fatti riempie qualche missssssssssssssione particulare. A prima cummincia oghje, è quì. Veni cun’mè, ti ssssssspiegheraghju. » È pò, Lernazg cunducì a donna versu un’altru caffè di Figari. Quallà, à menu di dece metri di i primi tavulini, Lernazg burbuttò qualcusella à l’arechja di a damicella, chì di colpu, si stallò, sola, à un’tavulinu viotu di l’altru caffè ; Lernazg, à contu soiu, si n’andò più luntanu, è smarì fugacemente di u mio campu di visione (si dice be’cusì, almenu ?). Durante qualche seconde, ebbi un’esitazione : debbia seguità à Lernazg, o a femina ? Aghju sceltu di firmà à currà a femina, postu chì quì almenu, eru à cuvertu, allora chì s’o cuntinuia à seguità à Lernazg, mi ferria rimarcà. D’altronde, Lernazg avia parlatu di missione, è eiu, vulia sapè cosa era stu puttachju. Fù cusì chì, piattatu dà luntanu, pudiu currà l’andamenti di a donna senza esse vistu dà nimu. Fù cusì ch’o vì un’cliente di u caffè s’avvicinà si l’amica di Lernazg. L’omu paria attraitu, cume inghjermatu. Anc’eiu dà luntanu, pudia dì chì mi piacia a damicella. Peghju, m’inghjermava anc’à mè. Mà eiu, eru troppu appiccatu à Fiurina per pinsà una sola seconda, inganàlla cun’sta spezia d’accolita di Lernazg. D’altronde, a scena chì si passava occupava pienamente e mio pinsate : u cliente cumminciava à parlà appena cù a donna di Lernazg, quella ch’ell’avia fattu esce dà l’infernu, d’apress’à cio ch’ell’avia dettu. A cunversazione paria passàssi propiu bè, è si vidia chì u tipu avia invidia di chjavà, è chì a donna era pronta à chjavà. Sta donna quì, m’intricava : mi dumandavu s’ell’era un’accolita di Lernazg, demoniu cume ellu, o simpliciamente una vittima anc’ella, di stu purtatore di luce, cum’ellu si chjamava ellu stessu. Mà ùn ebbiu micca u tempu di sprufundisce a riflessione, chì Veneziana, cù u tipu, s’eranu dighjà pisati, per alluntanàssi appena. Veneziana cunducia u tipu versu a vittura di Lernazg, in fattu. Cun’moltu prudenza, m’avvicinaiu per vede megliu cio chì si passava, è cusì, vecu chì, dopu à qualche minute di priliminari, facianu l’amore cun’passione, tutt’i dui. Eiu, sempre piattatu, aspettavu qualcosa, postu chì mi paria, à contu meiu, ch’ùn era micca solu di fàssi saltà, a missione chì Lernazg avia datu à Veneziana. In fattu aviu raghjò : pocu dopu, Lernazg affaccò d’un colpu, à tal’puntu chì manc’eiu, ùn l’aviu vistu ghjunghje, è rentre dinù in a so vittura, per fà sorte Veneziana è u so cumpagnu. Quellu, paria più ch’è spavintatu d’esse statu surpressu. Lernazg, à contu soiu, paria triunfante. Quant’à Veneziana, postu ch’ella mi girava u spinu, ùn pudiu micca dì cosa era u so parè. Lernazg, l’ochji più crudelli ch’è mai, annunciò à l’omu, affanatu è mezzu vestutu : « Cunnossssssscu propiu bè a vossssssstra moglia. Ssssssseria per mè un’duvere ch’è di sssssssvilàla a vossssssstra infideltà. Pinsssssssu chì l’affare ssssssserianu propie gattive per voi, o sssssssgiò Marcu Maria. » U tipu, chì ava supplicava, quasi in ghjinochji, quasi piinghjendu, singhjuzzò : « Per pietà, o signore… ùn dite nunda… ùn dite nunda… hè a sol’infedeltà ch’ùn aghju mai fattu à a mio moglia… sò babbu di trè zitelli… per pietà… per pietà… ùn distrughjate micca u mio matrimoniu… a mio vita… per pietà. » Lernazg, falsamente bravu, rispose : « À sssssssapete. Eiu. Sssssssò qualchissssssssssssssia d’assssssssssssssai cunciliante. Sssssssò prontu, dà veru, à firmà zittu. Mà, di sssssssicuru, ci ssssssserà una cundizione. » L’omu, ch’ùn sapia più s’ellu devia spavintàssi, o rassicuràssi, rispose : « Una cundizione ? È chì cundizione, o maè ? » Lernazg, parendu più pudente ch’è mai, rispose : « Aghju bisssssssognu di a vossssssstra sssssssignatura, in fondu à un’fogliu. Averaghju dinù bisssssssognu d’un pocu di u vossssssstru sssssssangue per a sssssssignatura sssssssana. » Fù à stu mumentu chì u tipu rializò infine ch’ell’era propiu male. È, invece di risponde qualcosa, si ne fughjì à corri corri, lacchendu Lernazg è Veneziana soli è chjuppati. Ùn pruvavanu manc’appena di richjappàlu, è Lernazg paria piuttostu serenu. Dopu à un’picculu mumentu, dichjarò à Veneziana : « Ùn hà nisssssssun’impurtanza. Sssssssi n’hè fughjitu. Ùn face nunda. Un’ghjornu, cassssssscherà quantunque in e mio rete, cume tutti l’assssssstri. » È di colpu, si n’entrò in a so vittura, seguitatu dà Veneziana, è si n’andonu di Figari. Firmatu solu, mi dumandavu dà veru, cosa pinsà di què. Per mè, una sol’evidenza, Lernazg era, dà veru, un’diavulu, è vulia fà firmà à a so vittima un’pattu di sangue per avè a so anima. Ùn sapia micca cosa fà ; mà, per mè, mi paria ch’o deviu ritruvà u tipu chì si n’era fughjitu per parlàllu una cria. Un’ora dopu passata à ricircàllu in tutt’u paese, u ritrovu in un’altru caffè, pigliendu un’alcolu forte, podasse per rimettessi di e so emussione. Bon, avà, aghj’à pruvà à fà assai cortu, postu chì mi pare ch’ùn ne finisce più sta storia, allora aghj’à abbrevià. Dunque, vecu u tipu, li spiegu ch’ell’hà fattu bè d’un risponde, li spiegu ch’è, s’ellu u rivecu, ùn ci vole micca parlàllu, è li dò u mio numaru di telefonu per cuntattàmmi s’ellu u rivecu. U tipu mi piglia per un’scemu, mà quessa, pocu m’importa. Qualche ore dopu, di ritornu in Nivrasi, rivecu infine Fiurina, cun’assai ritardu per rapportu à cio ch’era previstu s’è nund’un s’era passatu. Era più inquieta ch’è annerbata di u mio ritardu, è li spiegu tuttu. Vecu cun’surpresa ch’ella mi crede totalmente. Ch’ellu ci hè almenu una personna in u mondu chì mi crede. Tutt’e mio avvinture a laccanu muta muta. Mà, d’altronde, aldilà di u spaventu ch’ellu pò fà nasce un’persunnaghju cume Lernazg, è sopra tuttu, u fattu di sapè chì u so fratellu caru pudia esse prighjuneru dà un’tal dimoniu, Fiurina, più intelligenta ch’è mè, pinsava sopra tuttu ch’ellu ci vulia inquiestà nant’à stu Lernazg per pudè ritruvà a traccia di u so fratellu. Mà per quessa, ci vulia un’prufessiunale. E mio piccule azzione ùn bastava micca. Ci vulia un’prufessiunale. Per quessa, pochi ghjorni dopu, decidiamu d’addirizzàssi à u più gran’dettetivu privatu di Corsica (emu sceltu un’dettetivu privatu, per esse sicuru chì, quand’ellu ritruverà à Ghjacumu’Francescu, ùn lu metterà micca in prighjò per a so vindetta), un’gran spezialistu, militante indipendentistu à e so ore perse (capiscerai u perchè di sta precizione dà quì à pocu) : Orsu Dumenicu Solechjari. _________________ http://cumpalliols-in-corsu.over-blog.comTandu i figlioli adduniti sott'à listessa bandera cù una vuluntà cumuna Feranu di stu paese una nazione fiera, ùn ne mancherà manc'unu È feranu l'avvene. A. Olmetta |
|  | | Cumpà Fangu

Nombre de messages: 2277 lucalizazione: Casinca Date d'inscription: 17/02/2008
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Dim 7 Déc - 19:35 | |
| | Cumpà a écrit: | 5 « Cunnossssssscu propiu bè a vossssssstra moglia. Ssssssseria per mè un’duvere ch’è di sssssssvilàla a vossssssstra infideltà. Pinsssssssu chì l’affare ssssssserianu propie gattive per voi, o sssssssgiò Marcu Maria. »
|
Dunque, piccula chjama à Marcu Maria (l'aghju sceltu à ellu, postu ch'ell'era ellu chì hà rispostu u primu à u missaghju) : Cuntacci sta passata, sta bella donna, sta scontra tremenda cun'Lernazg, è dopu, cun'mè.
Aiòòòòò... Per piacèèèè_________________ http://cumpalliols-in-corsu.over-blog.comTandu i figlioli adduniti sott'à listessa bandera cù una vuluntà cumuna Feranu di stu paese una nazione fiera, ùn ne mancherà manc'unu È feranu l'avvene. A. Olmetta |
|  | | MARCU MARIA GOLU

Nombre de messages: 7209 Date d'inscription: 21/10/2004
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Lun 8 Déc - 9:07 | |
| Un vulerebbe micca chè tù sua dillusu ma hà da esse propiu dificiule chì sò casticatu !  _________________ Un populu,una lingua,un foru !!
|
|  | | Cumpà Fangu

Nombre de messages: 2277 lucalizazione: Casinca Date d'inscription: 17/02/2008
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Lun 8 Déc - 10:33 | |
| Dilus'ùn seraghju mai. D'altronde, ùn fissu micca di tempu per risponde (pò esse ancu dà quì à un'mese, o dui) U sol'affare, hè di rispittà u sughjettu 1- Falà in Figari per una raghjò, o un'altra 2- In un'caffè, scuntrà una bella donna 3- Andà à chjavà in un'locu tranquilu 4- Scuntrà à Lernazg 5- Fughje di terrore 6- Scuntràmmi à mè, è pigliàmmi per un'scemu (ben'intesu). 7- A fine (n'importa quale) Sinò, seriu onoratu di leghje sta risposta. _________________ http://cumpalliols-in-corsu.over-blog.comTandu i figlioli adduniti sott'à listessa bandera cù una vuluntà cumuna Feranu di stu paese una nazione fiera, ùn ne mancherà manc'unu È feranu l'avvene. A. Olmetta |
|  | | MARCU MARIA GOLU

Nombre de messages: 7209 Date d'inscription: 21/10/2004
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Mar 16 Déc - 16:42 | |
| Ci docu capu per e vacanze di Natale  _________________ Un populu,una lingua,un foru !!
|
|  | | MARCU MARIA GOLU

Nombre de messages: 7209 Date d'inscription: 21/10/2004
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Mar 30 Déc - 17:03 | |
| Aghju cuminciatu o Cumpà  _________________ Un populu,una lingua,un foru !!
|
|  | | Cumpà Fangu

Nombre de messages: 2277 lucalizazione: Casinca Date d'inscription: 17/02/2008
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Mer 31 Déc - 10:42 | |
| Cun què è a seguita di E Vacanze di Marion (è Kevin), pudemu dì chì u mese di ghjennaghju serà moltu prulicciu per Marcu Maria _________________ http://cumpalliols-in-corsu.over-blog.comTandu i figlioli adduniti sott'à listessa bandera cù una vuluntà cumuna Feranu di stu paese una nazione fiera, ùn ne mancherà manc'unu È feranu l'avvene. A. Olmetta |
|  | | MARCU MARIA GOLU

Nombre de messages: 7209 Date d'inscription: 21/10/2004
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Mar 6 Jan - 8:33 | |
| Per avà ùn sò tantu in cicca ma spergu di ritruvà a mo musa stu dopu meziornu  _________________ Un populu,una lingua,un foru !!
|
|  | | MARCU MARIA GOLU

Nombre de messages: 7209 Date d'inscription: 21/10/2004
 | Sujet: Re: Solechjari contr'à Lernazg Mar 3 Fév - 8:43 | |
| Pocu laziu di falà per sti lochi persi di a Pian d’Avretu oghje , cù stu sole assufucante è sti milliai di turisti chì cumincianu à accampà a nostra isula. Annant’à strada tra u Borgu è Purtivechju hè un veru catenacciu . Cresce ghjà in u mo esse prufondu u laziu di tumbammi dui ò trè pumataghji, cusi, solu per a scusa è per dimmi ch’ùn aghju fattu tuttu què per nunda. Innò chì ùn serà per nunda d’altronde, chì quaghjò m’aspettanu i mo amicacci da passacci dui ghjorni sereni in paese. Ci serà di sicuru u Pasturacciu Bunifazincu tumbadore di capretti . U zitellu hè rinumatu in a Corsica sana per avè tombu dui centi capretti in trè ore senza ne manghjà , ne beie nemancu piglià u tempu di spustà una cria . Avia compiu u so macellu rossu imbagaritu è spatansciendu davanti à e camera di tutti i media isulani , ma fieru di a so sfida , cuntentu d’avè rialisatu a so prudezza u ghjornu di i so vinti dui ann i. Sei mesi dopu ne parlava sempre è vulia fassi una serata da festighjà a so nova fama di boia internaziunale. Aviamu decisu di fà cena ind’è a nova casa di u nostru amicu Marcu in Figari. Marcu era un scrittore tracunnisciutu in Corsica dipoi ch’ellu avia ripigliatu u filu di a storia di Lilly Pissenlit, cù u cunigliulu u più goffu di u mondu è dipoi ch’ellu era diventatu l’animatore di l’emissione Yatoo Tv : « Tenite l’ochju apertu » ch’ellu dicia sempre, ancu quand’ellu si vulia copre qualchì lufietta in fine di serata . Malgradu a so rinoma, era statu custrettu d’abandunà a so casa in Agnaronu , paisolu di muntagna compru sanu sanu da un riccu industriale Inglese chì l’avia attaccatu in ghjustizia da ricuperà a so casa, l’ultima chì li mancava per rializà u so prughjettu di «cottage,village vacance d’altitude »…. I ghjudici avianu decisu di spruprià l’ultimu indianu di sti lochi da permette a faccenda di stu centru di vacanze internaziunale previstu ind’è u PADDUC vutatu dui anni fà da l’eletti di l’UMP cù u sustegnu di i so amichi di u PRG… Eccumi ghjuntu in Sotta. Sempre a listessa cantilegna : U Pastureddu hè ancu à ghjunghje chì li tuccava à finisce a puesia di Ziu Francescu in cuntinente cù qualessa avia vintu trè premiu di prosa di fila . L’Erbaghju era sempre in Corti chì strada faccenda s’era fattu un arrestu ind’è Ghjuvan Petru Ristori. Di Marceddu nimu avia più nutizia dipoi trè ghjorni. Postu à pusà in terrazza di un caffè puzzicosu di u locu, pruvò à pigliammi un’Orezza ma ùn ci ne era l’arte : " Y a pas d’Orezz’ ici Mooosieur, on est en Fronce mooooooossieur ! " . Va bè dammi un caffè lungo cù un pacchettu di Mikado allora, chì l’aghju dettu ! Ghjà m’avia inzergatu sta goffa cù u so accentu pinzutu è t’aviu u laziu di parte ma eru cum’è stantaratu da u sguardu di una donna stallata accant’à mè,à dui passi . T’avia l’ochji di u diavule è ùn mi cappiava più dipoi ch’aviu dumandatu stu pacchettu di Mikado (pruvate puru !) . Bench’è vistuta, ò spugliata piuttostu cum’è una burdana, t’avia una bellezza spripusitata è brusgiavanu ind’è u so sguardu e fiare di a lussura a più assuluta. Ma pocu impreme chì dipoi a nascita di i mo pichji , aviu u mo da fà à curà a mo famiglia è cuntentà tutti sti sguaiufetti. Chjamò à Marceddu per pruvà di schizà u so sguardu una stonda ma c’era sempre u listessu missaghju : « Seti bè annant’à a missaghjeria di Marceddu , soca ùn vi rispundaraghju ma ùn la piddeti da mali è viaghjeti puri à l’asgiu chì a vita hè cusi fatta. » Chì filusofu stu Marceddu, ma à chì ghjove a filusufia quandu c’è un pizzone caldu cum’è a brusta chì vi face cullà a pressione fighjulenduvi è scartendu pianu pianu l’anche da favvi scopre e partite e più alte di e so coscie sinu à a so …(huuuummmmm) Breffu (què ghjè una parolla sputica Corsa a vi ghjurgu), breffu dunque , postu chì nimu mi vulia aiutà , sò andatu da per mè per dì à sta scrianzata ch’ella mi pudia fà vede ancu i so culi ma chì ùn eru interessatu da e donne di u so gennaru. A mè mi piacianu e donne dillicate, sensibule, chì sapianu esse belle senza fassila valè è senza fà a spacca da piace à tutt’ognunu. Ella ùn era chè una conna, solu bona à pigliassi un mikado in culu, è ancu a scatula sana s’ella li garbava. M’avanzu dunqu,e circhendu d’ùn fighjulà micca troppu a so tralanchera quand’ella mi dice subitu ,fendumi segnu d’avvicinammi pianu pianu di a so bocca sensuale : « Aghju tamantu laziu di fammi smuntà oghje, avà, subitu u mo manghjadore di Mikado… » tuttu lichendumi l’arechja è mursichendumila in furia senza ch’ùn pudissi schizà u so attaccu . S’arrizzò d’un colpu è pigliendumi per a manu, mi strascinò sin’à un vitturone longu chì paria un trenu ;una Cadillac ò qualcosa cusi, una vittura chì mi dava a carne ghjallinina da tantu ch’ella s’assumigliava à un corbillard… In quattr’è trè sette mi stracquò nant’à a banchetta di daretu è si missi annant’à mè , strappendumi guasi i panni è pigliendu l’affare in manu, s’è mi possu sprimà cusi. Da tantu ch’ella ammaestrava a situazione ùn pudiu mancu più pruvà di difendemi, scurdendumi una stundarella di a me vita, di tuttu ciò ch’avia cunnisciutu nanzu à st’une poche di minute chì parianu un eternità. Lasciava a manu sperta viaghjà nant’à u mo corpu trimulendu è ùn c’era più l’arte di resistà. U tempu di ripiglià fiatu, indiavulatu cum’è mai è incapace d’avè u minimu mumentu di lucidità, feci vultà a troia è m’inghjinuchjò daretu à ella per piglialla cù una rabbia spripusitata, mittenduli in l’ O è denduli scuzzulate chì m’avete capitu . Da tantu ch’eru surtitu di capu, u so fronte minava contru à u vetru di a purtiera à ogni assaltu è pensu ch’à stu mumentu quì, i so mughji ùn sprimavanu forse più u piacè ò a gudera … « Basta !» ch’ellu dissi, aprendu a porta senza mancu lasciammi u tempu di fà capì à a dona ch’ella era cascata nant’à più scemu chè ella (Quale hè chì hà dettu ch‘eru un montsega ? ). U tempu di rimette u mo Villebrequin, un tippu m’agguantò i calcagni è pruvò à fammi sorte di a vittura. A donna era longa stracquata, e chjappe à l’aria è u capu insanguinatu contru à a porta upposta. Un ansciava più ; i so capelli eranu crosci intinti è brutti da u sudore mischjatu cù u sangue chì li falava nant’à u visu: avia persu di a so bellezza. U tippu dunque, dopu à essesi ricevutu un colpu tremendu induve ci vulia, s’era tiratu dui passi in daretu è mi fighjulava in catarochju. Avia piscatu è bè ma facia sempre u so malignu .Era longu è magru, biancu cum’è u scialbu d’una casa Andalusa è i so ochji parianu quelli d’un cunigliulu incughjitu da u fretu in u fondu di a so gabbia. Mittia à insultammi è à minaciammi dicendu ch’ellu avia da palisà u mo malfattu à a mo donna ma ùn ebbe mancu u tempu di finisce e so minaccie ch’ellu si liccò una capata tremenda. Firmò seccu seccu è cascava in daretu cum’è una pera merza . U so nasu di cane nichjulendu s’era rottu sottu à a putenza di u colpu è si lighjia ind’è u so sguardu chì mai ùn avia pinsatu chì a situazione pudia impeghjurì in sta manera (mancu Cumpà d'altronde). A donna pienghjulava ind’è a vittura mentre chì u so gigolo, ò ciò ch’o cridia d’esse u so gigolo, circava i so denti spapersi ind’è a pulvariccia dopu à un principiu di stagione fattu di sicchina è di sole ardente. Rispirava ò fischjava chì paria un serpu è si manghjava guasi a terra da ùn pisà l’ochji, pruvendu cusi di schizà un’altra tribbia chì li pudia cascà adossu. Lasciò i dui disgrzaiati è vultò in terrazza. Nimu avia vistu nunda, a vittura era ingarata daret’à dui ò trè arburi chì staccavanu u locu di u racontu da a strada è di u Baru induve aviu ritrovu a mo scatula di Mikado è u mo bichjeru d’acqua chì paria avà di bolle sott’à i ragi di u sole. U tempu di pagà è pinsò chì era quantunque megliu d’ùn stà troppu per sti lochi di perdizione induve e puttane venianu à ammerdavvi senza mancu rispettà a vostra tranquilità. Anderaghju subitu ind’è Marcu senza mancu aspittà l’altri chì s’eranu persi strada facendu. U mutore appena smarratu, un tippu venia à pichjà à u vetru. Serà torna stu scemu chì venia à dumandà u so restu ? Innò, era un ghjuvanottu chì paria allucitatu in tuttu è chì mi dumandava d’ùn parte micca. Paria d’avè vistu un orcu è i so ochji traducianu un’angoscia di e più prufonde. Ma bò, ùn paria gattiva mancu stampa è pigliava tandu u tempu d’ascultallu, ancu s’è n’avia ghjà una techja per oghje di i scemi è di e so pazzie. « Un sapete micca ciò ch’avete fattu u mo caru ? Avete pigliatu risichi tremendi !!? » . Mittia tandu à parlà quant’è un campu di lupini, dicendu cose chì mi parianu sopra naturale è chì mi facianu vene l’annoiu ch’ùn vi ne dicu nunda. Un tippu chì si chjamava Ersatz ò chì ne sò eiu, u Malignu (l’avia puru capitu ch’ellu facia u malignu), u portaluci (parlava forse di u dischettu di Novi ? ), i Balanini briachi zuffi chì cantavanu paghjelle malefiche . «Basta o scimò ò ci n’hè ancu per tè ! » ,chì l'aghju dettu è senza mancu aspittà a seguita di u so deliriu, in un frombu di mutore, lasciò u tuntarellu à mezu à un nulu di polvara. Un piantava di parlà è di gesticulà solu quandu pigliò a girata per avviami versu Figari….. _________________ Un populu,una lingua,un foru !!
|
|  | | MARCU MARIA GOLU

Nombre de messages: 7209 Date d'inscription: 21/10/2004
 | |  | | | | Solechjari contr'à Lernazg | |
|
| Page 1 sur 5 | Aller à la page : 1, 2, 3, 4, 5  |
| | Permission de ce forum: | Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
| |
| |
| |